Uca Marinescu: „Peste tot trăiesc oameni la fel ca noi, ne deosebeşte doar modul în care gândim”

Uca Marinescu si Robert Tache in studioul HFM!A venit încă o dată momentul să vă salutăm la o nouă ediţie a emisiunii „Internetul știe tot?„, atât la radio HFM, precum şi la TVH 2.0. Iar dacă tot am pășit în anotimpul rece, ne-am gândit să vă aducem astăzi un om care nu doar că nu se teme de zăpadă şi de frig, ba chiar le-a căutat destul de mult în existenţa sa. Vorbim despre prima româncă ce a reuşit să ajungă pe schiuri, în anul 2001, la ambii poli geografici ai Pământului, la vărsta de 61 de ani. Facem cunoştinţă aşadar cu invitata lui Robert Tache, exploratoarea Uca Marinescu, cea care a ajuns să vadă lumea asta mare în lung și-n lat, puține fiind locurile în care n-a ajuns… deocamdată.

Pentru Uca Marinescu, fost profesor de educaţie fizică, totul a început în 1990, cu primul voiaj internaţional desfăşurat în Răsărit. A străbătut atunci China, a ajuns în Tibet, apoi în anii următori expediţiile sale au continuat în India, Canada, Patagonia, precum şi Antarctica.

Debutăm în această ediţie cu o frază rostită la un moment dat de către invitata noastră și care i-a plăcut în mod deosebit lui Robert, suficient încât s-o reproducă în emisiune: „Nu eu plec în călătorie, ci călătoria mă ia cu ea„. Uca Marinescu spune despre aceste cuvinte că sunt într-adevăr reale pentru că până la urmă este vorba despre o chemare în toate aceste călătorii. „Chemarea este un lucru pe care l-am descoperit că vine spre mine, este ceva special care nu îmi aparţine, dar care mă trimite într-o anumită direcţie. În momentul în care plec de-acasă, când m-am urcat în avion, eu devin un alt om. Nu mai sunt Uca Marinescu, ci sunt un om al muntelui, al naturii, al Pământului, al călătoriei până la urmă. În prezent lucrez şi la o carte denumită chiar aşa – Chemarea”, ne spune Uca Marinescu.

Cea mai veche scriere sanscrită (Fotografie din arhiva personală a invitatei)

Până la expediţiile internaţionale care i-au adus și celebritatea, au existat totuși alte drumuri ce i-au deschis pofta pentru munte și sălbăticie. Drumul călătoriilor a fost deschis în anii copilăriei, încă de la 5 ani când a început să descopere natura: Făgăraşul, Vârful Moldoveanu etc. Apoi, ca profesor, a încercat să ridice ştacheta şi să-şi dorească mai mult. Au urmat călătoriile din Rusia, Polonia, Bulgaria, nu doar pe vârfurile munţilor, ci şi în zonele din împrejurimi care îi ofereau invitatei noastre prilejul de a cunoaşte diverse culturi.

Am vrut să înfrunt din nou ceva greu: limba chineză

Ambiţia Ucăi Marinescu de a descoperi noi culturi au făcut-o pe aceasta să se ambiţioneze suficient de mult încât să înveţe limba chineză. După 3 ani în care a studiat această limbă, a avut prijelul să ajungă şi în Răsărit. „În 1991, după trei ani de cursuri la Universitatea Populară Dalles, ne-am întâlnit cu cei de la consulatul chinez care ne-au întrebat la momentul respectiv de ce dorim să învăţăm această limbă. Le-am răspuns în modul meu caracteristic, adică direct: Pur şi simplu pentru că vreau să vizitez China. După câteva luni am primit un telefon de la Ambasadă. Cei de acolo mă întrebau dacă mai doresc să ajung în China. Aşa am avut ocazia să primesc o călătorie gratuită dus-întors din partea Consulatului”, ne povesteşte Uca Marinescu.

Uca Marinescu si Robert Tache in timpul emisiunii Internetul stie tot?Despre această primă expediţie dincolo de hotarele țării, invitata noastră își amintește că a fost uimită atunci de felul în care trăiau chinezii de rând, iar acum această țară o impresionează tot la fel de mult prin evoluţia sa extraordinară. „Când am fost în China, am stat la o familie de chinezi bătrâni, însă bogaţi. Spun asta deoarece locuiau foarte aproape de Piaţa Tiananmen, adică de centru. Aveau o cameră mare în care îşi desfăşurau activitatea şi un pat în care dormeau ca sardelele, câte 6 persoane. Eu trebuia să fiu a şaptea, dar am descoperit un colţ în spatele unui dulap unde mi-am pus sacul de dormit. În felul acesta am intrat în specific. Când ajung într-o ţară mă interesează foarte mult să trăiesc în aceleaşi condiţii în care îşi desfăşoară viaţa oamenii de acolo”, spune Uca Marinescu.

Strănepoata poetului Ady Endre

Trebuie să menţionăm că invitata noastră, altfel româncă get-beget, are în arborele genealogic, de la străbunici, și sânge de maghiar. Mai mult decât atât: Unul dintre strămoşii săi este poetul Ady Endre, considerat un fel de Eminescu al Ungariei. „Eu sunt strănepoata lui, mama fiind nepoata de sânge a poetului maghiar, un talent înnăscut, un om cu o spiritualitate extraordinară”, declară exploratoarea Uca Marinescu.

Atingerea Polului Sud (Fotografie din arhiva personală a invitatei)

Poate cel mai important capitol din cariera invitatei noastre rămâne cel reprezentat de performanţele expediţiilor desfăşurate atât la polii geografici, precum şi la cei magnetici. Toate la vârsta de 61 de ani. „Călătoria la Polul Nord geografic a fost realizată în cadrul unei expediţii internaţionale pe schiuri, o expediție formată din 10 bărbaţi, eu fiind singura femeie, dar și singura româncă. Iar la Polul Sud geografic a fost o expediţie tot internaţională, formată din 6 persoane”, ne spune Uca Marinescu.

Descoperisem atâtea lucruri încât simţeam că nu mai pot

După aceste reuşite a urmat o nouă probă importantă de cucerit pentru invitata noastră, mai exact ajungerea la cei doi poli magnetici. „Polurile magnetice sunt nişte zone în care poţi simţi energia Pământului, la o temperatură de minus 52 de grade Celsius. Când eşti acolo simţi o presiune imensă asupra corpului. Mergi împleticit, te doare capul. Acolo nu funcţionează nimic: GPS, busolă, comunicaţii. E ca şi cum ai merge în afara timpului”, ne povesteşte Uca Marinescu.

Aurora Boreală (Fotografie din arhiva personală a invitatei)

Despre momentele mai grele care apar în cadrul expediţiilor, invitata noastră ne descrie că în timpul expediţiei în jurul lumii făcută în 2010 a simţit că îi este aproape imposibil să mai continue. „Undeva în Armenia, am simţit că nu mai pot, nu fizic, ci psihic. Acumulasem atâtea cunoştinţe, atâtea lucruri descoperisem, încât aproape că nu mai puteam să fac faţă şi altor provocări. M-am închis în mine. Apoi, m-am analizat. După o zi m-am regăsit şi am mers mai departe. Sunt şi astfel de momente dificile, în care trebuie să te lupţi tu cu tine. Omul nu trebuie să spună nu vreau, ci nu pot sau nu ştiu. Aceasta a fost o călătorie care m-a încărcat foarte mult. Trebue să descoperim că peste tot trăiesc oameni la fel cu noi, ne deosebeşte doar modul în care gândim. Până la urmă, lumea este un dar pe care îl avem„, ne declară Uca Marinescu în cadrul emisiunii „Internetul știe tot?”.

Anunțuri
Galerie | Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s